Tratamentul limfomului se face pe baza unui diagnostic patologic corect
Data:
24/01/2011
Limfomul este denumirea generică dată cancerelor sistemului limfatic. Reuşita tratamentelor aplicate pentru această afecţiune este tot mai mare pe zi ce trece. Începerea tratamentului la timp pe baza unui diagnostic timpuriu şi corect se află printre factorii care fac ca procentul de reuşită să crească. Limfomul, care apare la nivelul sistemului limfatic, care este parte a sistemului imunitar, în general este împărţit în două grupe: Hodgkin şi non-Hodgkin. Însă ambele grupe au zeci de subgrupe. Acesta este motivul pentru care siguranţa testelor este foarte importantă. Diversele abordări de tratament sunt diferite în funcţie de subtipul afecţiunii. Prof. Univ. Dr. Zafer Gülbaş, medic specialist în hematologie din cadrul Centrului Medical Anadolu, ne-a relatat că unul dintre factorii care contribuie la apariţia frecventă a afecţiunii este perioada de viaţă care se află în creştere şi că la pacienţii cărora li se aplică tratamentul complet monitorizarea pe primii cinci ani este foarte importantă. Dr. Gülbaş a răspuns la întrebările noastre cu privire la tipurile de limfom, cauzele apariţiei, simptomele şi tratamentul recomandat.
Care este frecvenţa de apariţie a limfomului Hodgkin non- Hodgkin?
Nu există o creştere specifică a frecvenţei de apariţie a limfomului Hodgkin. Însă, frecvenţa de apariţie a limfomului non-Hodgkin în SUA şi Europa creşte în fiecare an. În anii precedenţi, procentul de apariţie a unui nou fenomen era de 10-12 la 100 de mii de cazuri însă în prezent acest procent este de 20 la 100 de mii de cazuri. Limfomul non-Hodgkin apare în general la vârstele înaintate. Frecvenţa de apariţie este influenţată şi de nivelul de dezvoltare a ţării şi de perioada de viaţă care este în creştere.
Ce fel de afecţiune este limfomul?
Sistemul limfatic, alcătuit din vase limfatice şi noduli limfatici, luptă împotriva microbilor şi a multor afecţiuni. Amigdalele şi splină fac parte de asemenea din acest sistem. Stomacul, intestinul şi unele ţesuturi ale pielii sunt de asemenea incluse în sistemul limfatic. Limfomul, este un tip de cancer care provine de la limfocite, care sunt leucocite care au rol în sistemul limfatic. Tipul afecţiunii şi sub tipurile sale, sunt împărţite în funcţie de analizele ţesuturilor şi sunt evaluate pe baza clasificării WHO (Organizaţia Mondială a Sănătăţii).
Care sunt tipurile afecţiunii?
Există două tipuri de limfom: Hodgkin şi non-Hodgkin (cele care nu fac parte din Hodgkin). Limfomul Hodgkin este împărţit în Hodgkin clasic şi Hodgkin bogat în limfocite nodulare. Limfomul Hodgkin clasic, are patru sub tipuri patologice. Limfomul non-Hodgkin are aproape 30 de sub tipuri. Însă, tipurile cel mai frecvent întâlnite sunt cele cu provenienţă de limfocite B şi limfocite T. Distingerea a atâtor de multe sub tipuri este posibilă numai pe baza analizelor histochimice, imunohistochimice şi de genetică moleculară.
Limfomul poate apare la orice organ
Puteţi să ne daţi informaţii cu privire la cauzele apariţiei şi persoanele la care apare?
Cauzele limfomului pot fi generalizate astfel: „infecţii cronice pe termen lung, viruşi, afecţiuni care slăbesc sistemul imunitar, contactul cu substanţele chimice, tonsilectomia (operaţia de amigdale) şi apendictomia (operaţia de apendicită)”. În ţările slab dezvoltate, limfomul apare la vârste timpurii în timp ce la ţările dezvoltate apare la vârste avansate. Această diferenţă rezultată din expunerea la substanţe străine la vârste mici şi condiţiile nefaste de mediu. Limfomul Hodgkin, unul dintre tipurile de limfom, apare în general la vârste cuprinse între 15-30 de ani şi după vârsta de 60 de ani. Aceasta este denumită repartiţie de vârstă „bimodală”. Chiar dacă afecţiunea apare în aceeaşi măsură la femei şi la bărbaţi, una dintre sub grupele limfomului Hodgkin şi anume Scleroza Nodulară, apare cel mai des la femeile tinere. Nu este cunoscută cu siguranţă cauza apariţiei limfomului non-Hodgkin însă se consideră că unii viruşi ar putea fi cauza acestuia. Limfomul cerebral este cauzat de HIV, cauza afecţiunii SIDA. Limfomul Burkitt, are legătură cu virusul Ebstein Bar. Limfomul gastric este cauzat de microbul Helicobacter Pylori, acelaşi microb care provoacă ulcerul. Limfomul ochiului este cauzat de un microb denumit Psittakozis, care se găseşte la unele specii de păsări. Sistemul limfatic se află în tot organismul, motiv pentru limfomul poate să apară la care orice organ. Pe scurt, limfomul poate apare la toate organele din diverse cauze.
Care sunt simptomele afecţiunii?
Chiar dacă limfomul este împărţit în diverse sub tipuri, în general prezintă aceleaşi simptome. Cel mai important simptom sunt umflăturile nedureroase şi mobile care apar cel mai des la nivelul gâtului. În cazul limfoamelor non-Hodgkin, pe lângă umflăturile de la nivelul gâtului, apar şi umflături sub-braţ şi puberale. Persoanele care timp de mai mult de 2 luni au prezentat umflături mai mari de doi centimetri trebuie să se prezinte la medic. Alte simptome sunt temperatura, transpiratul noaptea şi pierderea în greutate. Temperatura care apare în cazul limfomului Hodgkin, scade numai după o perioadă cuprinsă între o săptămână şi 10 zile şi revine la valori ridicate după o anumită perioadă. În general afecţiunile care prezintă temperatură ridicată sunt tratate cu antibiotice. Chiar dacă nu este întâlnit frecvent, unii pacienţi acuză mâncărimi. În special în cazul limfomului non-Hodgkin care apare odată cu organul afectat înainte de limfadenopatie, diagnosticul poate fi întârziat.
Înafara nodulilor limfatici, există diferenţe ale simptomelor limfomului apărut la organe?
În cazul în care limfomul apare la nivelul măduvei osoase acesta va cauza rezultate scăzute ale valorilor de sânge, în cazul în care apare la nivelul glandei tiroide, pacientul se poate prezenta la medic cu acuze de creştere a glandei tiroide. În cazul limfomului apărut în abdomen, la nivelul splinei, acesta va apare sub forma unei măriri a splinei. Pacientul se prezintă cu un simptom neurologic, o lipsă slăbiciune de putere la braţ sau picior. Această slăbiciune este cauzată de umflarea nodulilor din jurul coloanei vertebrale care efectuează presiune asupra terminaţiilor nervoase. Simptomele pentru limfomul cerebral sunt paralizia, pierderea vederii, dureri puternice de cap, greşuri sau vomă. Limfomul pulmonar apare sub forma tuşitului. Nodulii abdominal pot cauza hepatita.
Cum se pune diagnosticul afecţiunii?
Diagnosticul se pune pe baza biopsiei recoltate de la nodulul limfatic sau organul afectat. Diagnosticul pentru limfom sau determinarea sub tipului său trebuie făcute fără greşeală, deoarece în funcţie de sub tipuri, există diferenţe importante din punct de vedere al tratamentului. Din acest motiv, la biopsie, în afară de metoda histochimică normală de colorare trebui efectuată şi analiza imunohistochimică şi de genetică moleculară. De asemenea, pentru determinarea sub tipului o mare importanţă poartă şi determinarea la biopsia nodulului limfatic a imunofenotipului cu ajutorul sitometrului. Centrele medicale dezvoltate care pot realiza toate aceste evaluări în acelaşi timp, pot da informaţii corecte pentru diagnostic.
Ce metodă este urmărită în cadrul tratamentului?
Pentru limfomul Hodgkin, primul pas al tratamentului este chimioterapia, pentru limfomul non-Hodgkin cu celule B, chimioterapia şi imunoterapia, pentru limfomul non-Hodgkin cu celule T, chimioterapia. În cazul limfoamelor diagnosticate de timpuriu, la tratament se adaugă şi radioterapia. În cazul în care afecţiunea avansează lent (limfom non-Hodgkin cu grad redus) iar diagnosticul a fost pus timpuriu, este aplicată tactica „aşteaptă şi vezi”. Însă, în cazul în care este vorba de un tip de limfom agresiv, cum este limfomul Burkitt, pacientul trebuie tratat astfel încât să fie aplicat tratamentul corect iar reacţiile adverse să fie observate rapid. În cazul limfoamelor cu celule B, în prima fază pe lângă chimioterapie va fi adăugată şi imunoterapia cu medicamente. Răspunsul organismului la prima fază a tratamentului trebuie evaluat după 2-4 cure. În cazul în care răspunsul nu este suficient, tratamentul trebuie schimbat iar apoi, trebuie făcut un plan pentru transplantul autolog de celule stem. În cazul în care afecţiune nu este vindecată nici cu acest transplant, se va efectua transplantul alogen cu celule stem recoltate de la donatori. Pacientul care a fost tratat pe această cale dar care recidivează, va fi tratat cu transplantul autolog de celule stem.
Ne puteţi da mai multe informaţii cu privire la imunoterapie?
Imunoterapia, creşte şansele de reuşită ale tratamentului aplicat pacienţilor cu limfom cu celule B în proporţie de 20% şi este definită drept „anticorp monoclonal”. Anticorpii care cunosc antigenul din limfocitele B sunt injectaţi intravenos iar după ce ajung în sânge, anticorpii monoclonali se leagă de limfocitele infectate. Sistemul imunitar, va îndepărta astfel cu uşurinţă limfocitele care produc afecţiunea şi care conţin anticorpi.
O formă avansată a acestui tratament este radio-imunoterapia. Anticorpului monoclonal i se adaugă substanţă radioactivă. Atunci când acest anticorp se aşează pe celula canceroasă, substanţa radioactivă va distruge atât celula respectivă cât şipe cele din jur. Astfel, pacientul va face un tratament care conţine şi radioterapie şi imunoterapie.
În ce măsură este obţinută reuşita în tratamentul afecţiunii?
Primul tratament aplicat în cazul limfomului Hodgkin, în funcţie de sub tipul limfomului, are o reuşită de vindecare cuprinsă între 50-90%. Însă, în cazul limfoamelor cu celule T, procentul de reuşită nu este atât de mare. Tratamentul limfomului Hodgkin, în comparaţie cu limfomul non-Hodgkin, prezintă un procent de reuşită mai ridicat. Şansa de vindecare pe baza tratamentului, ajunge până la 80%. În cazul în care diagnosticul este pus timpuriu, procentul ajunge până la 95%.
FRECVENŢA APARIŢIEI LIMFOAMELOR NON-HODGKIN ESTE ÎN CREŞTERE
„Frecvenţa apariţiei limfoamelor non-Hodgkin în SUA şi Europa, creşte în fiecare an. În anii precedenţi, procentul de apariţie a unui nou fenomen era de 10-12 la 100 de mii de cazuri însă în prezent acest procent este de 20 la 100 de mii de cazuri.”
Prof. Univ.Dr. Zafer Gülbaş, Medic specialist în hematologie
Limfomul Hodgkin
Imagine color rontgen a limfomului Hodgkin.
În această imagine se poate vedea formaţiuni canceroase de celule albe de sânge (zonele mov) care apar în abdomenul unei fete tinere care suferă de afecţiunea limfomul Hodgkin. Limfoamele Hodgkin apar mai des la adulţii cu vârstă tânără iar simptomele sunt de umflături nedureroase ale nodulilor. Limfoamele non-Hodgkin se întâlnesc mai des la persoanele mai în vârstă.
[INFORMAŢIE]
METODELE DE TRATAMENT ALTERNATIV
În timpul tratamentului aplicat pentru această afecţiune, pacienţii folosesc diverse substanţe, de la urzici până la polen. Acest tip de metode pot afecta tratamentul. Pacientul care este tratat pe baza de chimioterapie, poate contacta infecţii de la polen sau plante. Astfel, sistemul imunitar care încearcă să învingă cancerul, va fi afectat şi nu va face faţă solicitării.
MODIFICAREA GENETICĂ ESTE CAUZA CANCERULUI
Sistemul limfatic, la fel ca şi artele şi venele din sistemul circulator, îmbracă întreg corpul. Pe suprafaţa vaselor limfatice se află nodulii limfatici. Limfocitele îşi schimbă des poziţia în corp. Se presupune că în 24 de ore, toate limfocitele îşi schimbă locul plimbându-se în corp. În cazul în care la nivelul unei limfocite intervine o modificare, aceasta face ca ea să se înmulţească în locul unde se află şi să producă limfomul.
CONTROLUL ÎNDELUNGAT ESTE O CONDIŢIE DE BAZĂ
Cu cât reuşita tratamentului limfomului creşte, cu atât va fi prelungită şi viaţa pacienţilor. Odată cu aceasta apar şi alte riscuri. Femeile cu limfomul Hodgkin, după 15-20 de vindecare pot face cancer cervical (de col uterin) sau cancer la sân. Pentru ele, riscul este mai ridicat. Tratamentul cu radioterapie poate duce la rezultate precum tulburările de ţesut sau complicaţii canceroase. Pacienţii cu limfom Hodgkin sunt monitorizaţi timp de cinci ani după care se vor prezenta la control o dată pe an, fiind astfel ţinuţi sub control o perioadă îndelungată. De asemenea, pacienţilor trebuie să li se explice care sunt probleme care pot apărea înafara afecţiunii şi la ce trebuie să aibă atenţie.
FACTORII CARE AFECTEAZĂ VINDECAREA
• Întinderea afecţiunii, sub tipul patologic, simptomele, pierderea în greutate şi nivelul ridicat de sedimentare se află printre aspectele importante care afectează tratamentul.
• În cazul limfomului non-Hodgkin, vârsta este un factor important. În cazul în care pacientul are vârsta peste 60 de ani, nivelul ridicat al enzimei lactat hidrogenaza (LDH) arată că afecţiunea are o evoluţie negativă.
• Faza în care se află cancerul. În cazul în care este afectat organul, şansa de vindecare scade.
• Este importantă performanţa pacientului, cât de mult poate să meargă şi câte trepte poate să urce, în momentul punerii diagnosticului.
• La analiza genetică a pacientului, sunt evaluate structurile oncogene. În cazul în care oncogenii de tipul BCL-2, BCL-6, myc au valori pozitive, înseamnă că afecţiunea poate avea o evoluţie negativă.
Cercetătorii aşteaptă contribuţii importante de la genetica moleculară pentru tratamentul acestei afecţiuni. În 10 ani va fi posibilă diferenţierea afecţiunilor pe baza modificărilor genetice. Astfel, tratamentul se va individualiza.
ATENŢIE
PROTOCOLUL DE TRATAMENT
• Pacienţii trebuie să efectueze tratamentele pe baza planificării întocmite.
• După 2-4 cure de chimioterapie, este important să se specifice dacă răspunsul este suficient sau nu. În cazul răspunsurilor insuficiente, protocolul de chimioterapie trebuie modificat şi imediat trebuie planificat transplantul autolog sau alogen de celule stem.
• Controalele sunt foarte importante pentru a împiedica recidivarea afecţiunii. După finalizarea tratamentului, pacienţii sunt monitorizaţi timp de trei luni. Monitorizarea continuă la intervale de şase luni, timp de cinci ani, după care sunt efectuate controale anuale.
• Pacienţii trebuie să îşi controleze singuri nodulii din corp din când în când.